În 1911 satul Săliștea Veche încă nu era pe hartă; erau doar 8 „hodăieși”, o mână de oameni la periferia satului Sumurduc (Cluj), care au dorit să aibă un loc de rugăciune pe pământul lor. Au reușit să obțină prin donație bisericuța de lemn din satul vecin Sânmărtin, pe care în 1911 au adus-o și au montat-o pe cheltuiala lor.
Acesta a fost nucleul viitorului sat Săliștea Veche, bisericuța devenind astfel simbolul și centrul spiritual al satului. Proporțiile bisericii corespund unei comunități foarte mici, capabilă să primească până la 80 de credincioși. Dimensiunile ei sunt 4,25 m lățime și 6,64 m lungime pentru tindă și biserică, iar pentru altar 3,64 m lățime și 3,67 m adâncime. Din lemn, biserica are formă de navă și a fost așezată pe temelie de piatră și se distinge prin superbul portal de la intrare, decorat cu tema pomului vieții și a raiului ceresc. Altarul are o particularitate, având patru laturi și nu cinci, așa cum se obișnuiește la bisericile de lemn. Bisericuța ridicată pe cheltuiala familiei Pavel Lupaș și cu ajutorul credincioșilor din localitate, după cum reiese din inscripția de pe iconostas, are un hram unic: „Sfântul Apostol Pavel”, posibil după numele principalului ei ctitor.